Sa fii moasa in Romania

Profesia de moasa este pe cât de veche, pe atât de nobila. Moașa are un rol social foarte important reprezentând un sprijin solid pentru mama si copil, gravida, lauza, familie, comunitate, societate, rol tradus prin implicare, sustinere fizica, psihica si spirituala a acestora prin ceea ce este, stie, face, educa si promoveaza, înca din perioada preconceptionala si pâna la sfârsitul primei luni dupa nasterea copilului, dar nelimitându-se doar la aceasta etapa biologica din viata unei femei.

România, datorita parcursului istoric si a culturii nationale deteriorate de comunism, aproape a pierdut aceasta profesie din sistemul sanitar. Din analele istoriei asistentei medicale în România aflam ca moasele au fost scolite în institutii de renume înca de la începutul secolului XIX, au cunoscut un declin în formarea profesionala de calitate în perioada postbelica si începuturile comunismului, pentru ca, începând cu jumatatea deceniului VIII al secolului XX sa dispara orice model de învatamânt pentru formarea lor, fenomen ce a culminat cu convertirea acestora la denumirea de asistente de obstetrica-ginecologie si desfiintarea scolilor de moase, înfiintarea liceului de profil sanitar, formând surori medicale generaliste care obtineau în urma repartititiei pe post specialitatea OG în care se calificau timp de 1 an efectuând stagiul prin sectii de profil.

În iulie 1997, a fost adoptata de Parlamentul României si promulgata de Presedintele tarii, Legea Asigurarilor Sociale de Sanatate– Legea nr. 145/1997. Începutul reformei sanitare a presupus reorganizarea serviciilor de sanatate si a sistemului de finantare a serviciilor de sanatate. Daca pâna în 1997 moasele (asistentele de obstetrica- ginecologie) îsi exercitau profesia în cadrul spitalelor cu sectii de Obstetrica- Ginecologie si în cadrul echipei medicale de la dispensar, dupa aceasta data, odata cu începutul reformei sanitare care a permis medicilor de familie sa practice profesia independent, asistentele de obstetrica- ginecologie nu si-au mai gasit locul nici acolo, pentru motivul ca nu sunt bani pentru finatarea lor. Putinele moase/ asistente de obstetrica-ginecologie ramase în sistem si care lucrau în spitale s-au vazut înconjurate de surori medicale/ absolvente ale liceului sanitar si asistente medicale generaliste/ absolvente ale scolii postliceale care „furau” meseria si care ajungeau sa urmareasca travalii si sa asiste nasteri, cu o baza teoretica inexistenta sau creata informal. Din fericire, un prim pas în reabilitarea profesiei de moasa a aparut odata cu înfiintarea facultatii/ specialitatii de moasa în cadrul UMF/ facultatilor de medicina în 2003 în urma deciziilor luate în contextul politic al spatiului european, la care aspira si România. Astazi în România lui 2016, „moasa” exista doar pe diplomele de licenta si este înca asociata cu asistenta de obstetrica-ginecologie sau mai rau, cu moasa comunala. Moasa, desi are competente obtinute în urma absolvirii nivelului de studii de licenta ce ii asigura titlul oficial de calificare de moasa, nu are o fisa a postului adecvata titlului profesional de moasa pentru practica în regim salariat si independent, cu toate ca exista o lege revizuita de „n” ori, dar cu norme metodologice doar pentru practica independenta. Rolul moasei în societatea de azi este redus doar la „a respecta recomandarea medicului si a o pune în practica”.

În România moasa adevarata a devenit o raritate, nu mai are contact direct cu gravida, lauza sau nou-nascutul decât în sectia de obstetrica-ginecologie, deoarece cadrul legislativ este foarte neprielnic. Reglementarile îngradesc foarte mult posibilitatile de dezvoltare profesionala si personala a moasei, neexistând posibilitatea reala de a-si desfasura profesia autonom si independent, neexistând nicaieri în legislatie stipulata consultatia cu moasa, screening-ul real al vreunui aspect al sanatatii gravidei, lauzei sau al femeii fertile sau familiilor acestora. Nu exista nicio legatura legala a profesiei de moasa si pacienta la domiciliu, familie sau comunitate asa cum exista în tarile europene, unde moasa este alaturi de femeie din momentul conceptiei, pe parcursul sarcinii, al nasterii si pâna la sfârsitul lauziei, oferindu-i îngrijiri specifice. Nu poate face screening-ul bolilor cu transmitetre sexuala, al cancerului de col uterin, nu poate oferi servicii de contracepție etc.

Arta mositului nu mai este a moasei, locul nasterii nu mai este o optiune pentru gravida, nasterea care este predominant fiziologica a fost excesiv medicalizata din considerente fundamentate pe siguranta sanatatii mamei si copilului, sustinute de concurenta profesionala neloiala argumentata oficial de lipsa unei baze teoretice si practice a formarii stiintifice a moaselor si neoficial de interese pecuniare mai mult sau mai putin recunoscute, dar inteligent promovate.

Motivul pentru care am optat pentru aceasta tema, a fost acela ca îmi doresc sa asimilez cunostinte despre legislatia în vigoare care reglementeaza exercitarea profesiei de moasa în România, fiindca nu vreau sa-mi practic meseria altundeva în lume; sa îmi acopar lacunele informative privind istoria profesiei cu tot ce înseamna formarea profesionala si exercitarea ei, sa aflu despre politici de sanatate si cum au evoluat acestea de-a lungul vremurilor; sa identific cauzele vulnerabilitatilor acestei profesii, efectele acestora în dezvoltarea personala si profesionala a moasei actuale si sa gasesc oportunitati pentru moasa de mâine. Imi doresc sa fiu moasa adevarata care îsi va putea exercita cu mândrie si demnitate profesia în mod independent si autonom, acolo unde este cea mai mare nevoie: în comunitate, la domiciliul lauzei si nou-nascutului atunci când cadrul legal o va permite si în practica, si mai mult, sa ma implic în emanciparea/ dezvoltarea moaselor prin ceea ce fac, inclusiv postand in acest blog.

Va urma...